The snow queen

Nu uit cat esti de alba cand trupul tau coboara,
Mladie nea din ceruri cazuta pe divan
Si sanii cu omatul crescut sub subtioara
Si-al pantecului dulce ametitor troian.

Si-acele mangaioase ninsori sub taina cheii
Poleiul dalb al pulpei cu lunecusuri lungi…
Eu ti-am cules, intaiul, din dinti toti ghioceii
Cand te topeai in brete-mi si-n zori nu vreai s-ajungi,

Cand ma culcam pe-ntinsul zapezii tale goale
Si-mi cufundam obrajii in fragezimi de foc,
Pana umplea mijirea luminii boreale
Balanele tinuturi cu viscol de noroc.

Azi nu-mi mai vii cu albul tau jar in asternuturi
Si limpezimi de turturi in umerii senini,
Ci-n fiecare noapte mancata de saruturi
Zapada carnii tale o calca pasi straini.

Advertisements