Vă pierdeţi voi unde pribege…
Şi jalnic a voastră doinire
Se stinge ca-n suflet de fată
Întâia ascunsă iubire.

Se zbuciumă codrul supt vântul
De toamnă şi basmul şi-l curmă;
Iar freamătul frunzelor moarte
Vă cântă cântarea din urmă.

Cu murmurul vostru deodată
Se pierde speranţa strigării
Gemută de piepturi zdrobite
Departe… în marea uitării…

Advertisements