Shipwreck(Caspar David Friedrich)

Shipwreck (Caspar David Friedrich)

Cu sufletul stâlcit, cu arca spartă,
Nu mai aștept s-ajung nici un liman;
Plutesc bătut de vânturi și de soartă
Pe marea asta neagră de catran.
E prea târziu să mai ridic catargul
Și pânzele surpate de furtună,
Nu mă mai vor nici ţărmur’le, nici largul,
Nici portul pitulat de după lună.
În sens invers, sporind parcă misterul,
O altă arcă-ngână pe a mea,
S-a clătinat din amintire cerul
Și-n balta neagră s-a surpat o stea.
Dar n-o culeg, o las în smârc să moară
Ce-i dacă moare? Sunt atâtea sus!
Să-și dea și cerul jertfa lui de pară;
În mine-atâtea stele au apus!

Advertisements