Pisica

Dorm casele-n aurul umed de lună.

Fântânile-şi picură stropii.

Sub plopii fantastici păşim împreună,

Abia că mai freamătă plopii.

 

Aproape de pieptu-mi, ca-n vise de-aproape,

Plăpândul tău corp se mlădie,

Privirile tale sub palide pleoape

Se schimbă în flacără vie.

 

Iubito, ţi-s ochii ciudaţi şi mi-e frică…

O, iartă! Că mintea mi-e slabă –

Ca-n basme să nu te prefacă-n pisică

Vreun negru descântec de babă.

 

Cum luneci ca umbra, ca fulgul, uşoară,

Pe-a uliţii lucie piatră,

Cuvintele tale şoptite-nfioară

De par că sunt toarse la vatră.

 

Îţi simt corpul fraged şi-atât de molatec,

Pisicilor leneşe-asemeni,

Pisicilor albe cu părul sălbatec,

Pisicilor cărora semeni.

 

Întruna ţin mâinile-ţi catifelate,

Obrajii îmi ard, ca de pară,

Şi ochii mi-s turburi şi inima-mi bate…

Tot caut sub unghii o gheară…

 

…Curând, într-o noapte de vrăji şi de ură,

Cînd vântul se zbate şi plânge,

Fugi-vei departe c-o pradă în gură:

Cu inima-mi plină de sânge.