Lady Macbeth (John Singer Sargent )

Lady Macbeth (John Singer Sargent )

Actul I, Scena V
[…] Glamis eşti, şi Cawdor, şi trebuie sa devii
Ce ti-au proorocit.-Eu insa ma-ngrijesc
De caracterul tau; el este prea hranit
Cu laptele-omeniei ca sa gaseasca-ndata
Cea mai aproape cale. Ai vrea tu sa fii mare,
Ambitia o ai; lipseste rautatea
Ce trebuie fara gres s-o intovaraseasca.
Ce puternic doresti nu ceri de la putere.
Ai vrea ca jucand drept, nedrept tu sa castigi;
Ai vrea sa ai de-a gata ce-ti striga-nchipuirea.
Ce trebui sa le faci, de vrei ca sa le ai
Si-acele ce te temi mai mult de a le face
Decat nu ai dori sa fie nefacute.
Grabeste-a ta sosire sa torn in mintea ta
Ce inima mea simte si sa gonesc cu biciul
Vitejei mele limbi orice te-ar departa
De la cercul de aur cu care parca soarta
Si-al vrajei ajutor deja te-ncoroneaza.                                                                                                                                                                                                                                                                    […]
Chiar corbul amorteste,
Ce caraie fatala intrare-a lui Duncan
In locuinta mea.-Veniti, voi spirite,
Desfemeiati-ma, umpleti fiinta mea
Din cap pana-n picoare cu cruda grozavie!
Inchegati al meu sange; inabusiti in mine
Orice compatimire, ca nu cumva natura
S-opreasca mana mea de la crudul omor
Si sa desfaptuiasca cumplita hotarare:
Oriunde ati fi voi, ai omorului demoni,
Ce nevazuti panditi ororile naturii,
Veniti la pieptul meu, ca sa sugeti venin
In loc de dulce lapte!Si to, o! noapte, vino,
Vino innourata cu aburii din iad,
Ca nu cutitul meu sa poata vedea rana
Ce insusi a facut, ca sa nu poata cerul
Razbate prin a ta tenebroasa perdea,
Strigand: opreste-te!                                                                                                                                                                                                                                                                                       Actul I, Scena VII                                                                                                                                     […]
Ce fiară te-a impins sa-mi destainui dar planul?
Cand cutezai s-o faci atunci erai barbat,
Si de a fi mai mult decat erai te face
Mai mult inca barbat. Nici vreme, nici prilej
N-aveai, si pe-amandoua gandeai cum sa le faci;
Acum de fac de sine, si tocmai ajutorul
Ce-ti dau, te ar oprii? Eu am hranit copii,
Stiu cat era de dulce iubita lor zambire
Cand fragedele buze sugeau la pieptul meu;
De la sand i-as fi smuls si zdrobit de pereti
De-as fi jurat c-o fac cum ai jurat-o tu.

Actul II, Scena I
[…]
Acum si mana mea
E rosa ca a ta; mi-ar fi insa rusine
Daca-s avea ca tine si eu inima alba.
[…]

Advertisements