Prometheus (Howard David Johnson)

Prometheus (Howard David Johnson)

Am migalit mereu sa-mi fac o lume,
Dar nu m-am injosit, ca Prometeu,
Spre-a-nsufleti plamada mea de hume,

Sa fur din cer un foc ce nu-i al meu.
Ci, nencetat ciocnindu-ma cu mine,
M-am straduit sa scapar singur eu.

N-am izbutit… si poate e mai bine.
Nu sunt destul de rece si-mpacat,
Ciudoasa ravna inca ma mai tine.

As vrea scateia, licaru-nfocat,
Cand va tasni din suflet sa rasara,
Sa nu m-aprind ca un pais uscat.

Sa pot purta in mine jar si para,
Nemistuit de propriul meu foc,
Sa luimnez si-n mine si-n afara,

Sa nu fiu mie insumi un obroc.
Cand vulturul trimis sa ma sfasie
Va tabara cu groaznicul lui cioc

Din inima-mi sa rupa o fasie,
Sa-si vada pliscul negru luminat,
si-aprins pe loc de-atata bucurie,
Sa duca-n ceruri taina ce-a aflat!

Advertisements