Archive for May, 2016


mountains-wallpaper-4Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Advertisements

Lava

A-Corbis-UG004822_ehkxnv                                                  Te-nnabusai în pîcla încinsei atmosfere,
O, tu, noian de lava ce-aveai sa fii pamîntul!
Faptura nu sunase din trîmbiti de cratere,
Nu fulgerase înca, în noaptea ta, cuvîntul…

Ce surda clocotire, ce-nceata asteptare
Sub aburii rosiatici, sub aburii de fier,
Cînd înspre noi tarîmuri voiai o revarsare,
Cînd, oprimat de umbra, tu presimteai un cer!

Dar se desprinse valul, si-o bolta-ndepartata
Din zîmbetu-i albastru desfasura spre tine;
O clipa-a fost… si totusi, sclipirea ei curata
Te-a înfratit de-a pururi cu sferele senine.

De-atunci, spre-o alta lume fluida-ti forma tinde,
Cu slava-ntrevazuta un dor fara de satiu
Ar vrea sa te-mpreune… si ca s-o poti cuprinde,
Tentacule lichide îti adîncesti în spatiu.

Copacul

Oak Tree by Ullswater Lake, Lake District, Cumbria, England, UKHipnotizat de-adînca si limpedea lumina
A boltilor destinse deasupra lui, ar vrea
Sa sfarme zenitul, si, -nnebunit, sa bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina.

Nici valurile noptii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneste imagina senina;
De-un stralucit albastru viziunea lui e plina,
Oricît de multe neguri în juru-i vor cadea…

Dar cînd augusta toamna din nou îl înfasoara
În tonuri de crepuscul, cînd toamna prinde iara
Sub casca lui de frunze un rod îmbelsugat,

Atunci, intrînd în simpla, obsteasca armonie
Cu tot ce-l limiteaza si-l leaga împacat,
În toamna lui, copacul se-nclina catre glie.

Greek gods

Greek gods

Vom merge spre fierbintea, frenetica viaţă,
Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,
Uitat să fie visul şi zborul lui înalt,
Uitată plăsmuirea cu aripe de ceaţă!

Vom coborî spre calda, impudica Cybelă,
Pe care flori de fildeş ori umed putregai
Îşi înfrăţesc de-a valma teluricul lor trai,
Şi-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă.

Smulgându-ne din cercul puterilor latente,
Vieţii universale, adânci, ne vom reda;
Iar nervii noştri, hidră cu mii de guri, vor bea
Interioara-i mare de flăcări violente.

Şi peste tot, în trupuri, în roci fierbinţi – orgie
De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit,
Cutremurând vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensă, Vitala Histerie…

1373899463_aysberg_sneg_led_voda_antarktida_60Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit
De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.

Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.

Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg,
mi-ai aparut – sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!

Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.

O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si – larg si inmiit –
Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate…

Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizont descreste
Iar seara intirzie un somnolent acord,
Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.

Numai iubirea

75c682d7ea5028e6cc26a559aeb274de                                                     Numai iubirea dintre părinţi şi copii
E sămânţă.
Iubitul meu, eşti fiul meu,
De-aici răsare totul.
Ce nu se poate distruge
Alunecă între părinţi şi copii.
Nu-ţi stinge auzul
Cu legile lumii acesteia,
Întreg universul atârnă
În firul de sânge care ne leagă pe noi
Ca o taină curată.
Tu apleacă-te doar şi, copilăreşte,
Sărută-mă pe gură, tată

Zbor

Woman flying (Rainer Maria Rilke)

Woman flying (Emilie Leger)

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte –
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.

Sleeping beauty (Henry Meynell Rheam)

Sleeping beauty (Henry Meynell Rheam)

Vin` lîngă mine, suflet veninos,
molatec monstru, fiară adorată !
vreau să-mi înfăşur mîna-nfiorată
în coama părului tău greu şi gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
vreau capu-ndurerat să mi-l scufund
şi ca pe-un stins buchet să sorb profund
mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu să trăiesc, să dorm aş vrea mereu !
în somn îţi voi aşterne fără teamă
pe trupul tău cu străluciri de-aramă
un nesfîrşit sărut prelung şi greu.

În patul tău, abis de desfătare,
se stinge orice gînd chinuitor
şi gura ta e-un nesecat izvor
de săruturi şi aprigă uitare.

Robit acestui crud şi drag destin,
voi asculta poruncile-i perfide
şi, mucenic blajin care-şi deschide
el însuşi rănile, de rîvnă plin,

Voi suge-otrava binecuvîntată,
adormitoare-a vechilor torturi,
din vîrfu-acestor sîni rotunzi şi duri
în care n-a fost suflet niciodată.

Perfume  : The story of a murderer (poster)

Perfume : The story of a murderer (poster)

Femeile au un parfum al lor
Si lasa o dara in suflet.
Ar putea sa te simta aerul,
Tiata lumea (las’ sa ma simta!) dupa suflet sau
dupa parfum.
Acum trecutul nostru a fost cum a fost
S-o rugam pe aceasta madona de teracota
Imitata dupa fratii della
Robia,
Sa-l ia sub ocrotirea ei,
Lasandu-ne pe noi liberi
Fara trecut si fara viitor.
Iar cand tu iti dai parul cu mana,
II azvarli in spate
Cu acel gest inconstient al femeilor,
Care se tot incurca si se descurca
In propria frumusete.
Eu sa nu fiu fulgerat de un val de gelozie,
Ca cine
Doamne iarta-ma, cine stie pe cine
A mai racorit acest val blond, dat pe spate
Cu acel gest inconstient.

Ma furnica ceva prin talpi,
Prin talpa stanga mai ales,
Un mers ca de furnici.
Si nu vreau sa calc apasat,
In drumul meu spre inainte ca sa nu
supar,
Sa nu cert cu strivirea acele harnice vietuitoare,
Fiinte care si ele isi au menirea lor dumnezeiasca
Si intamplator mi s-au lipit de talpa (intamplator sau neintamplator),
Ca sa ma gadile si sa-mi faca viata frumoasa
Sa simt ca sunt iubit, incepand de jos in sus
Cand si eu ard de aceeasi pornire
De a cauta talpa lui
Dumnezeu,
Si de-a o gadila usor,
Cu acidulatul roiul furnicilor
Atunci cand el calca nevazut
Pe crestetele noastre.

Pilate washing his hands (Matthias Stomer)

Pilate washing his hands (Matthias Stomer)

Daca apa nu se innegreste,
Satisfactia spalatului este egala cu zero,
Spuse Pilat, frecandu-se bine cu sapun.
In acest timp Isus e batjocorit,
Rastignit,
Pus sa se foiasca pe cruce
Ca intr-un pat cu iasomie.
Pus sa bea otrava,
Pus sa moara,
Pus sa invie a treia zi,
Pus sa se urce la ceruri.
In acest timp crucea e azvarlita in foc,
Cruciadele facute aschii;
Prin crapaturile dintre natii
Iese un fum inecacios,
Se starneste praful de pusca,
Zgura iradiatiilor vestind zorii moderni.
In sfarsit,
Apa curge tot mai murdara,
Istoria-si urmeaza cursul ei,
Iar Pilat din Pont continua sa-si spele
Cu satisfactie tot mai mare
Mainile.