Sleeping beauty (Henry Meynell Rheam)

Sleeping beauty (Henry Meynell Rheam)

Vin` lîngă mine, suflet veninos,
molatec monstru, fiară adorată !
vreau să-mi înfăşur mîna-nfiorată
în coama părului tău greu şi gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
vreau capu-ndurerat să mi-l scufund
şi ca pe-un stins buchet să sorb profund
mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu să trăiesc, să dorm aş vrea mereu !
în somn îţi voi aşterne fără teamă
pe trupul tău cu străluciri de-aramă
un nesfîrşit sărut prelung şi greu.

În patul tău, abis de desfătare,
se stinge orice gînd chinuitor
şi gura ta e-un nesecat izvor
de săruturi şi aprigă uitare.

Robit acestui crud şi drag destin,
voi asculta poruncile-i perfide
şi, mucenic blajin care-şi deschide
el însuşi rănile, de rîvnă plin,

Voi suge-otrava binecuvîntată,
adormitoare-a vechilor torturi,
din vîrfu-acestor sîni rotunzi şi duri
în care n-a fost suflet niciodată.

Advertisements