ngeri bãtuþi cu pietre
Care mai au tãria
Sã nu se-ndepãrteze în vãzduh
Îmi cer, rãniþi
ªi frânþi de obosealã, gãzduire
ªi-n timp ce încã fâlfâie uºor
Adorm umili ºi fragezi prin caiete,
Trãgându-ºi doar în somn
Când li se face frig
Câte o filã albã peste aripi.
Dimineaþa ºtiu cã n-am visat
Dupã amprentele penelor pe pagini
ªi mã grãbesc sã le memorez
Înainte de a-mi fi confiscate
Ca sã se decreteze specii noi
De pãsãri de pradã.

Advertisements