Category: Charles Pierre Baudelaire


Uitarea

Sleeping beauty (Henry Meynell Rheam)

Sleeping beauty (Henry Meynell Rheam)

Vin` lîngă mine, suflet veninos,
molatec monstru, fiară adorată !
vreau să-mi înfăşur mîna-nfiorată
în coama părului tău greu şi gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
vreau capu-ndurerat să mi-l scufund
şi ca pe-un stins buchet să sorb profund
mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu să trăiesc, să dorm aş vrea mereu !
în somn îţi voi aşterne fără teamă
pe trupul tău cu străluciri de-aramă
un nesfîrşit sărut prelung şi greu.

În patul tău, abis de desfătare,
se stinge orice gînd chinuitor
şi gura ta e-un nesecat izvor
de săruturi şi aprigă uitare.

Robit acestui crud şi drag destin,
voi asculta poruncile-i perfide
şi, mucenic blajin care-şi deschide
el însuşi rănile, de rîvnă plin,

Voi suge-otrava binecuvîntată,
adormitoare-a vechilor torturi,
din vîrfu-acestor sîni rotunzi şi duri
în care n-a fost suflet niciodată.

Madrigal trist

f31cb306f3785f33dc6ac5ff477ebea4

I

De eşti sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă şi frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu şi văgăuna,
În ochii plânşi e farmec, şi furtuna
Din orice floare face câte-o stea.

Când în restrişte fruntea ţi se pleacă,
Iubirea mea îşi încordează dorul
Simţind că-n groază inima-ţi se-neacă
Şi peste viaţa ta de azi, săracă,
Trecutul hâd îşi desfăşoară norul.

Mi-eşti dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.

Îţi sorb-dumnezeiască voluptate,
Lăuntric imn cu mlădieri suave
Din pieptul dornic gemetele toate,
Şi inima-ţi când plângi, s-aprinde, poate,
Străluminând de perlele jilave!

II

Ştiu bine eu că inima ta plină
Şi-acum de vechile iubiri jertfite
Se mistuie-n jeratic de lumină,
Şi că-n gâtlejul tău dospeşti cu vină
Trufiile femeii osândite;

Dar, până când în visurile tale
Nu se va oglindi fără zăbavă
Iubito, Iadul tot, în vis de jale,
De groază şi de fum şi de pumnale,
Înamorată vajnic de otravă,

Cu frică deschizând oricui şi-n toate
Descoperind ce-i rău şi ce-i bolnav,
Zbătându-te cumplit când ceasul bate,
De nu te-or prinde braţele-ncordate
Ale ne-nfrântului dezgust puhav,

Nu vei putea, regină în robie,
Iubindu-mă cu spaima ta mereu,
În noaptea-ngrozitoare de orgie
Să-mi spui, cu ţipetele ce te-mbie:
“Sunt pe potriva ta, stăpânul meu!”

Hades and Pesephone

Hades and Persephone

Ca îngerii cu ochiul rău
Mă voi întoare-n patul tău
Şi mă voi strecura spre tine
Ca umbra nopţilor haine;

Şi-atunci, iubita mea cea brună
Ţi-oi da săruturi reci de lună
Şi dezmierdări de şerpi ce-n fund
De gropi se târâie rotund.

Când zorii reci vor răsări
Tu locul meu îl vei zări
Gol, rece, până se-nnoptează.

Cum alţii prin iubire-ar vrea
Să stăpânească viaţa ta,
Eu vreau s-o stăpânesc prin groază!