Category: Lucian Blaga


Vreau sa joc!

birds-majestic-eagle-american-raptor-clouds-sky-nature-bald-photo-galleryO, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”

Lumina raiului

Heaven vs Hell

Heaven vs Hell

Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr’de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul –
lumina? – Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!

mountains-wallpaper-4Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Izvorul nopţii

untitledFrumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare,
ca ochii tai, adanci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri,
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea.

Nu-mi presimţi ?

Fjord

Fjord

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patimă-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare!?

 

Garden by night

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Apple blossom

Bucura-te, floarea marului, bucura-te!
Uite in preajma-ti pulberi de aur
ca un nor in aer!
Tasnesc firele ca dintr-un caier
de pretutindeni si de nicaieri! Nici o faptura
nu-ntreaba. – Polenul cazut in potire
ca un jar il indura
toate florile, in dulci suferinti
peste masura
si peste fire.
Bucura-te, floare ca ghiocul
si dumireste-te!
Nu trebuie fiecare
sa stim cine-aduce si-mprastie focul.
Dar vezi, arhanghel sunt, iar tu esti floare,
si daca-ntrebi, nu pot sa tac
si sa ma strang in cingatoare.
Cine-l aduce, caldul, cutremurul? Iata
acesta e Vantul, nimenea altul. E Vantul,
nevazutul voevod
fara trup, fara mani,
al acestor saptamani.
Bucura-te, floarea marului
si nu te speria de rod!

Vă pierdeţi voi unde pribege…
Şi jalnic a voastră doinire
Se stinge ca-n suflet de fată
Întâia ascunsă iubire.

Se zbuciumă codrul supt vântul
De toamnă şi basmul şi-l curmă;
Iar freamătul frunzelor moarte
Vă cântă cântarea din urmă.

Cu murmurul vostru deodată
Se pierde speranţa strigării
Gemută de piepturi zdrobite
Departe… în marea uitării…