Category: Radu Stanca


Biblica

The creation of the world (Giovanni di Paolo)

The creation of the world (Giovanni di Paolo)

La început a fost sarutul
Si el era pe gura ta …
Depus pe gura mea sfinti vazduhul,
Si lumea s-a nascut atunci din duhul
Sarutului ce ne unea …

Dar ape mari cuprinsera uscatul
Si noi muream tacuti sub greul lor …
Veni atunci o pasare în zbor,
Pasare rosie, si Araratul
Se înalta din mari biruitor …
Iar noi ne-am ridicat cu el odata
Spre zarea noua si înseninata
Purtând peste abisele genunii
Sarutul de la începutul lumii.

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram…

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, nici un cuvânt…
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt…

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem…

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie…
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele…

Cea mai frumoasă floare

The capture of Puerto Bello in 21 november 1739(George Chambers Senior)

The capture of Puerto Bello in 21 november 1739 (George Chambers Senior)

Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?”
O intreba in soapte intr-o zi.
“Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare – care-o fi”

Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.

Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.

Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.

Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
“Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?”
“Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare…
Cea mai frumoasa scoica din ocean”…

Archimedes(painting)

Archimedes

Sa nu te-atingi de cercurile mele,
Ostas viclean ! Si nici sa nu te-nsele
Asemanarea lor cu arcul tau.
Sunt simple jucarii si nu fac rau.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
In rotunjirea lor sta actul sacru,
Care-mplineste sânul, mingea, vasul.
S-aceasta nu-i o lance, e compasul…

Apropie-te mai bine cu sfiala,
In rotunjirea lor nu e gresala.
Si chiar daca le vezi întinse-n zgura
Esenta lor e tot idee pura.

Daca arunci o piatra-n lac se isca,
Le vezi stârnind un salt de odalisca,
In fumuri moi se leagana agale,
Pe scoici si melci desfasura spirale.

Cerescul cerb le poarta sus în coarne
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
In forma lor tot cosmosul încape.
Priveste-le, nebunule, de-aproape !

Zadarnic te-nvârtesti pe lânga poarta.
Cât timp problema mea ramâne moarta,
Cât ma framânta sa-i aflu deslegarea
Nu-ti parasesc, fii sigur, închisoarea.

Caci sau sub ziduri, sau sub cer de stele,
Inconjurat de cercurile mele,
Fie ca dorm pe prund, ori blanuri de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber !