A wooded path in autumn (Hans Anderson Brendekilde)

A wooded path in autumn (Hans Anderson Brendekilde)

Şi azi te-adun din gânduri rătăcite
Şi te culeg de pe uscate frunze
Mai plâng pentru petale ofilite
Şi mai invoc ne’mpărtăşite muze.

Cu triştii ochi şi azi te mai întunec
Şi-apoi cu ochii plânşi te limpezesc,
Cu ochii tulburi murmur un descântec
Şi tot ciudat şi-n lipsă te iubesc.

Cu palmele te mângâi peste ape,
Cu pasul te măsor peste cărări
Cu norii te salut din depărtare
Cu iarna îţi trimit pure ninsori.

Şi viaţa astăzi seamănă cu mortea
Şi dulcele-i amar ca de pelin
Şi mă voi pierde iar prin labirinturi
Şi la întâlnire iarăşi n-am să vin.