Archive for April, 2014


Forehead kiss

Îţi voi săruta mâinile

Cum sărută vântul trandafirul serii.

 

Îţi voi săruta gura

Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

 

Îţi voi săruta ochii

Cum sărută soarele geamul, în zori.

 

Îţi voi săruta fruntea

Cum îndoiala sărută gândul.

Advertisements
Un combat de de taureau(Jacques Raymond Brascassat)

Un combat de taureau (Jacques Raymond Brascassat)

Vezi tu, prin praful luptei sângeroase,

Pământu-n trâmbe, ziua cum apune,

În crâncena iubire ce-i supune

Şi-i zgâlţâie pe tauri până-n oase?

 

Nu vezi tu sânge, aburi, dâre groase,

Pe fruntea largă, vrajba cum îi pune,

Când negrul taur cu icneli nebune

Se-arată, pradă inimei focoase?

 

Dacă îl vezi, de ce să te mai mire,

Când dorul până-n vintre mă sfâşie,

Că sunt vulcan în clocot de mânie?

 

Sunt taurii munciţi de focul nunţii

Şi vrei, când altu-ţi fură o privire,

Să n-asurzesc cu ţipătu-mi şi munţii?

Sleeping beauty and prince

Sleeping beauty and prince

Atunci când pleoapele-mi închizi

Cu mâna ta mângâietoare,

Năpraznic îmi străluce-n faţă

Cel mai frumos, mai splendid soare.

 

Şi tu, gândind că mă cufunzi

În noaptea ternă şi deplină,

Nu poţi să-mi dăruieşti decât

Lumină şi mereu lumină.

White grapes

A spart în mine toată podgoria cu struguri?

Au spart în mine toate butoaiele cu vin?

Dacă n-aş şti că-i toamnă, aş crede că sunt plin

Pe coajă cu puroiul din bubele de muguri.

 

E toamnă albă-parcă e primăvară. Stau

Greoi să curgă-n mine tot soarele prin membre;

Şi dacă n-ar fi ziuă, ar fi crepuscul, sau

Ar fi cea de pe urmă tăcere din septembre.

 

Daca-i veni cu capul întors spre porumbei,

Tânără ca o frunză sau ca o stea, ţi-aş spune:

Uite, e var pe viţă; uite, e clei pe prune

Şi sufletu-mi de tine se umple ca un clei.

 

Ţi-aş spune: seara asta e ultima din toamnă

Şi toamna asta, poate, e cel din urmă an,

E cel din urmă soare şi cea din urmă poamă;

Şi s-ar putea, femeie, să fiu un Canaan,

 

Urât şi sterp, când încă ţi-s ţâţele cu lapte?

Sunt crama pentru toate vinaţurile noi,

Sunt toamna strânsă încă, fecundă, în butoi,

Şi sâmburele putred din fructele prea coapte…

 

…Când s-ar putea să are iar boii în april,

Şi să-nnoim natura! Dac-ar cădea în tine,

În carnea ta fierbinte, ca într-un câmp fertil,

Un singur sâmbur putred din toamnă şi din mine.

Sad man

Pe fruntea mea trufaşă a şi încărunţit

Părul bărbatului tânăr ce nu mai există.

Strălucirea ochilor mei e mai ştearsă.

Gura mea a pierdut sărutărilor gustul.

De-ţi mai sunt drag, nu mă iubi pătimaş:

Cu mine însumi m-ai înşela.

Kissed by blade

Kissed by blade

Căci toți ucidem ce iubim
Smulgându-i morții prada,
Omoară unii măgulind,
Cu vorbe ca otrava;
Cel laş ucide cu-n sărut,
Iar cel viteaz cu spada.

Veronica Lake

Veronica Lake

Nu ţi-am cerut un loc pentru vecie

În inima în care, cu putere,

Pulsează ritmic suplele artere:

Ar fi dorinţa mea zădărnicie.

 

Asemeni unei tinere pantere,

Tu te răsfeţi în nestatornicie.

Eternităţile? Făţărnicie!

Iubirea? Insondabile mistere!

 

Nu! Sângele prea viu ce-n vine-ţi bate

Ca fulgerul icoana mi-ar străbate

Şi-ar nimici năluca mea pribeagă.

 

De-aceea, într-a zilelor risipă,

Aş vrea să mă păstrezi numai o clipă,

Atât! Şi mi-ar ajunge viaţa-ntreagă!

La belle dame sans merci(Franck Dicksee)

La belle dame sans merci (Franck Dicksee)

De inima-mi puteam fi mândru tare,                                                                                                                                                                                                   Când nu era de tine-ndrăgostită;                                                                                                                                                                                                      Acum de prea-ndelungă aşteptare,                                                                                                                                                                                        Trufaşă s-a făcut şi îndârjită;

Şi schimbător mă face, nu arare:                                                                                                                                                                                                      Aprins-gelos, de gheaţă-ncremenită,                                                                                                                                                                                                Şi trec, pierdut, deşi că-s viu le pare                                                                                                                                                                                          Aşa-s de dus în lumea-nchipuită.

Ascunsă moarte port în stăpânire,                                                                                                                                                                                                     Şi inima-n atare vrăjmăşie,                                                                                                                                                                                                             Încât de bătălii mereu am parte;

Iar cel ce ştie a citi iubire                                                                                                                                                                                                                        Privească-mă şi-ncredinţat să fie                                                                                                                                                                                                       Că port înscrisă pe-a mea faţă-moarte.