Regrete

Sleeping Beauty (Thomas Spence)

Atât de dor îmi este câteodată De mângâieri,de galeşi ochi de fată                                                Cu pleoape moi şi tremurări în gene Sub cari se tolănesc priviri viclene,             Şi-atât de obosit sunt de-aşteptări,             Mi-e buza arsă de nesărutări                                           Mă dor dorinţi ce-n mine-au putrezit,           De nevibrări mi-e sufletu-nmpietrit, Sunt cimitir de doruri ne-mplinite           Şi de păcate nepăcătuite,                       De pofte moi care mustesc în mine                                                Şi mă framantă ca pe orişicine, Dar nu-şi găsesc izvorul să se-adape.       Mă dor priviri ce le-am ucis sub pleoape, Mă dor şi gânduri, şi-amintiri mă dor, De ochii tăi adânci şi mari mi-e dor,           M-aplec şi plâng peste trecutul meu                                                Cu lacrimi ce se varsă-n Dumnezeu.

Naufragiu

Shipwreck (Caspar David Friedrich)

Cu sufletul stâlcit, cu arca spartă,
Nu mai aștept s-ajung nici un liman;
Plutesc bătut de vânturi și de soartă
Pe marea asta neagră de catran.
E prea târziu să mai ridic catargul
Și pânzele surpate de furtună,
Nu mă mai vor nici ţărmur’le, nici largul,
Nici portul pitulat de după lună.
În sens invers, sporind parcă misterul,
O altă arcă-ngână pe a mea,
S-a clătinat din amintire cerul
Și-n balta neagră s-a surpat o stea.
Dar n-o culeg, o las în smârc să moară
Ce-i dacă moare? Sunt atâtea sus!
Să-și dea și cerul jertfa lui de pară;
În mine-atâtea stele au apus!

Aleanuri

Woman with violin

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exişti,
Eu tot visez şi-n zi şi-n neagră seară,
Cum îmi săruţi ochii bolnavi şi trişti.

De te-ai născut, şi undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să ştii că-s viu,
Că sunt palpabil – şi chiar port un nume –
Te rog ca să mă crezi, asta nu ştiu.

Ce slobode sunt zările şi albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtăşit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Şi nu vom şti că, tainic, ne-am iubit.

Speranţe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar poveşti…
Cum aş putea să-ţi spun că îmi eşti dragă –
Când nu ştiu cum arăţi, nici unde eşti?!

Psalm VI

                                                                                                                                                                                                                                    Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când s-adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!”

Poem

Stolen kiss (Marcus Stone)

“Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…”