La belle dame sans merci (Franck Dicksee)
De inima-mi puteam fi mândru tare, Când nu era de tine-ndrăgostită; Acum de prea-ndelungă aşteptare, Trufaşă s-a făcut şi îndârjită;
Şi schimbător mă face, nu arare: Aprins-gelos, de gheaţă-ncremenită, Şi trec, pierdut, deşi că-s viu le pare Aşa-s de dus în lumea-nchipuită.
Ascunsă moarte port în stăpânire, Şi inima-n atare vrăjmăşie, Încât de bătălii mereu am parte;
Iar cel ce ştie a citi iubire Privească-mă şi-ncredinţat să fie Că port înscrisă pe-a mea faţă-moarte.
Fleurs du poem 